Monthly Archives: November 2013

Bun venit!

Din păcate de multe ori suntem surzi, trecem pe lângă oameni fără să-i ascultăm.
Suntem grăbiți, surzi, nepăsători …
Dar vine vremea când noi suntem singuri, neascultați, neajutați …
E minunat când ești sprijinit în clipe grele, dar tot atât de minunat este când ajuți tu!
Poate că ar trebui să nu mai așteptăm rezolvări de la conducători, de la parlamentari, justiție, miniștrii sau guverne, ar trebui să ne ascultăm și să ne ajutăm între noi!

Echipa Radur vede instruirea ca un mod de comunicare, de dezbatere, de găsire de soluții și sprijin pentru problemele ivite la locul de muncă, acasă, în societate. Suntem deosebit de încântați când după luni de la cursuri, consiliere sau team-buildinguri ne întâlnim cu participanți care apreciază ceea ce am făcut la aceste forme de instruire împreună. Împreună, pentru că și echipa Radur învață de la Dumneavoastră!

 

Câteva observații personale:

 

  • Nu spune niciodată, niciodată!
  • Să nu îți fie frică să începi din nou ceva în viața ta!
  • Întotdeauna este o nouă șansă să construiești ceea ce îți dorești cu adevărat!
  • Să instruiești pe alții este simplu, eficient și eficace, să-i instruiesți simplu, eficient și eficace este cel mai greu lucru care există!
  • Și pentru că aproape nimeni nu apreciază instruirea profesională la adevărata valoare, vă rog să citiți povestioara de mai jos:

A fost odată un Senior care a hotărât să facă o excursie prin Europa. Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate, în el fiind menționate zilele și orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială “Castelul Vieții Tale”. Din fotografiile prezentate, castelul nu era mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai indica faptul că, din motive care vor fi anunțate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la ieșire, iar coordonarea zilei și orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.
Intrigat de oferta neobișnuită, domnul, de cum ajunse la hotel, formă numărul de telefon și se înțelese cu proprietarul despre data călătoriei.
”Totul în lume decurge după anumite legi” – era inscripționat la intrarea în castel, iar la ușă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate de către un om îmbrăcat într-o fustă tipic scoțiană, în carouri.
– Ceilalți vizitatori au intrat deja? – se interesă turistul.
– Ceilalți vizitatori??? – se miră omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual și nici serviciile unui ghid nu oferim.
Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria castelului și a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereți, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din camera de sub scări, catacombele și camera de tortură din temniță. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură și i-a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să țină lingura cu partea concavă în sus.
– Și asta de ce? – a întrebat el nedumerit.
– Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în aceasta fiind exact o sută de grame de nisip, iar vizitatorul trebuie să poarte această lingură cu el pe toată durata vizitei. După terminarea acesteia, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o Liră sterlină …
– Și dacă nu vărs nici un gram?
– Oh, în acest caz, vizita este gratuită.
Vizitatorul a fost surprins și amuzat de o astfel de condiție. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip și excursia Seniorului a început.
Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-și privirea de la lingura. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic și ar putea vărsa nisipul. Coborî sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă stând sub scară, își dădu seama că, pentru a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă. Lucru acesta nu i-ar fi pus viața în pericol, dar sigur avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, așa că se limită să examineze camera de la distanță. Pentru același motiv, Seniorul nu a coborât în temniță, deoarece trebuia să coboare pe niște scări foarte abrupte. Foarte mulțumit de faptul că a păstrat conținutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde și-a început turul. Acolo era așteptat de persoana în fustă scoțiană, cu o balanță în mână. Seniorul a golit conținutul din lingură în balanță și a asteptat nerăbdător rezultatul.
– Surprinzător, ați pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că nu trebuie să plătiți nimic pentru vizita efectuată – spuse proprietarul.
– Mulțumesc.
– Ți-a plăcut vizita, întrebă la sfârșit omul în fustă.
Turistul, după un moment de ezitare, decise să fie sincer:
– De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip și nu am reușit să examinez ceea ce era în jurul meu.
– Foarte regretabil!!… Știi, voi face o excepție pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl verși pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Singura condiție e că trebuie să reușești în 12 minute, deoarece după acestea trebuie să vină alt vizitator.
Fără a irosi nici un moment, domnul a luat lingura și a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta repede a coborât pe scări în temniță, nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Repede începu să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, și-a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotărî să plece spre ieșire, unde era așteptat de proprietar.
– Văd că nu aveți nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveți grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut.
Vizitatorul nu a răspuns imediat:
– De fapt, nu – a spus el în cele din urmă – Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere.
Omul în fustă își aprinse pipa si spuse:
– Există oameni care trec prin “Castelul Vieții” lor, încercând să nu plătească pentru nimic, și nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt și alții care întotdeauna sunt grăbiți, pierd repede totul și nu pot obține plăcere. Puțini înțeleg știința vieții. Ei descoperă fiecare ungher și se bucură de fiecare moment. Ei știu că trebuie să plătească pentru tot, dar înțeleg că în viață sunt lucruri pentru care merită să plătești.